Povestea unei campioane: Mariana Ciobanu, o cariera încheiată mult prea devreme

O altă dramă. O altă poveste a unei sportive care a dat totul pentru faima şi gloria ţării noastre. O altă carieră terminată prematur din cauza mizeriei din sportul românesc. Şi, cel mai important, un alt motiv pentru care eventualul dezastru „tricolor” ce se preconizează la Jocurile Olimpice de la Beijing nu ar trebui să uimească pe nimeni...

Mariana Ciobanu, devenită între timp Ciobanu-Limbău, s-a înscris la Baza Nautică a Clubul Sportiv Farul Constanţa la vârsta de 12 ani. „Era o fată la bunica mea în sat care făcea kaiac-canoe şi a venit la noi şi m-a întrebat dacă vreau să vin şi eu. Nu prea ştiam ce înseamnă asta, însă bunica a fost de acord să mă aducă. Şi am rămas acolo”, şi-a început povestea Mariana, pentru cotidianul Telegraf.

Anii au demonstrat că decizia ei a fost una extrem de inspirată. Dintre numeroasele medalii cucerite de-a lungul carierei (dintre care 3 la Campionatele Mondiale şi 11 la Campionatele Europene), cea mai importantă este medalia de bronz de la Jocurile Olimpice de la Sydney, din 2000, în proba de 4x500 m, alături de Alina Platon-Chirilă. „Presiunea este extrem de mare, sînt multe ore de antrenament şi trebuie să ai un psihic tare ca să rezişti. Însă, tot ce a fost rău este uitat atunci cînd urci pe podium şi îţi auzi imnul. Poate că încă o medalie olimpică m-ar fi făcut să mă simt împlinită”, a mai spus constănţeanca.

Kaiac-canoe este un sport de care noi, românii, ne amintim cam o dată la patru ani. Atunci când sunt Jocurile Olimpice, mai precis. Pentru Mariana Ciobanu-Limbău, competiţia ce va avea loc anul acesta la Beijing va fi însă un simplu eveniment pe care îl va urmări în faţa televizorului. Motivul - sportiva noastră a fost nevoită să îşi agaţe vâslele în cui în toamna lui 2007...

La o primă privire, totul ar fi început cu ratarea prezenţei la Campionatele Mondiale. „Nu aveam cum să ratăm această calificare. Venisem cu medalie de la europene şi nici prin gînd nu îmi trecea acest lucru. Cînd am rămas pe dinafară, mi-am dat seama că ruptura a devenit evidentă”, explică Mariana.

Privind însă în esenţă, neîndeplinirea acestui obiectiv nu este nimic mai mult decât o altă urmare a adevăratului motiv pentru care campioana noastră a decis să se retragă, şi anume haosul din cadrul lotului olimpic de kaiac-canoe: „Nu m-am simţit niciodată bine la lot, colectivul de acolo nu semăna deloc cu ce eram eu obişnuită. Atmosfera s-a deteriorat mult în ultimii ani. Însă cel mai mult m-a deranjat haosul de acolo, lipsa de profesionalism, dar mai ales injuriile pe care le primeam adesea, cînd nu eram de acord să fac ceva care venea din partea unei persoane ce nu avea nicio legatură cu lotul”.

Ca o adevărată doamnă sau, mai bine zis, scârbită de mizeria din sportul românesc, Mariana Ciobanu-Limbău a refuzat să dea nume, să arate cu degetul spre adevăraţii vinovaţi, îngropând totul, odată cu trecutul şi cu medaliile obţinute cu atâtea sacrificii...