Costumele Armani din subordinea ministerelor scapă de concedierile anunţate de Boc

onsilier la minister 1.100 de lei. La CFR, 3.000 de lei. La Romatsa fără număr

O singură regie sau societate naţională are angajaţi cât patru ministere la un loc

Măsura anunţată de Guver­nul Boc de a da afară 20% din personalul administraţiei centrale loveşte doar în angajaţii ministerelor, mulţi dintre ei cu venituri nete sub zece milioane de lei
vechi, în timp ce salariaţii regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale cu capital de stat nu se tem de spectrul disponibilizării decât dacă ordinul vine din partea ministerului căruia i se subordonează.

O excepţie ar putea fi companiile de Cale Ferată, care aparţin de Ministerul Transporturilor, şi care înglobează CFR Marfă, CFR Călători şi CFR Infrastructură. Ministrul Radu Berceanu a anunţat duminică adoptarea în viitorul apropiat a unui plan de restructurări şi disponibilizări în cadrul acestei companii. “Sunt foarte multe probleme materiale, dar şi extraordinar de mulţi angajaţi, şi, probabil, dacă totul se duce pe salarii, este mai greu să se mai repare câte o clădire, să mai fie o condiţie bună”, a declarat ministrul cu ocazia unei inspecţii în Gara Craiova.

Marile companii de stat însă, cum ar Hidroelectrica, Transgaz sau Loteria Naţională, nu sunt afectate în vreun fel de reducerile de personal hotărâte la Palatul Victoria. Dincolo de diferenţele semnificative de salarii dintre angajaţii ministerelor şi cele de la companiile de stat din subordinea acestora, apare şi o problemă numerică.

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, bunăoară, are sub 550 de angajaţi, ocupând doar două etaje
din imensul Palat CFR situat vizavi de Gara de Nord. Celelalte opt etaje sunt ocupate de sediile companiilor din subordine. Şi încă unele societăţi şi regii nu au mai încăput în minister, stabilindu-şi cartierele generale în alte colţuri ale Capitalei, cum ar fi Băneasa (Autoritatea Aeronautică Civilă), strada Turda (CFR Marfă), sau chiar în afara ei, la Otopeni (Tarom).

Aplicând algoritmul lui Boc, reducerile de personal vor fi nesemnificative şi din punct de vedere numeric, dar şi din punct de vedere al economiei băneşti. În cazul Transporturilor, concedierile ar putea însuma o sută şi ceva de persoane, fără a lua în calcul posibilele disponibilizări de la Calea Ferată, chiar şi în condiţiile în care ministrul Radu Berceanu a anunţat că va depăşi procentul de 20%. În timp ce ministerul nu are nici şase sute de salariaţi, numai la CFR Marfă, de exemplu, lucrează peste 23.000 de oameni, nu toţi implicaţi în activităţi aducătoare de venituri.

Şi mai trebuie menţionat că, chiar dacă societăţile şi companiile cu pricina au fost supuse de-a lungul anilor unor repetate procese de “restructurare”, mai exact de concedieri colective, de fiecare dată
au fost daţi afară oamenii din posturi de execuţie. Birourile
din sediul central sunt la fel de înţesate de funcţionari care, mulţi dintre ei, nu fac altceva decât să plimbe nişte hârtii pe culoare.

Alte grile de salarizare

Dacă luăm în calcul veniturile angajaţilor, reducerile de personal din ministere nu vor aduce o prea mare economie la bugetul statului. Un consilier debutant la Ministerul Transporturilor, cu vechime minimă, nu câştigă mai mult de opt milioane de lei vechi lunar. Dacă are o vechime de în muncă de 25 de ani, venitul mediu lunar brut ajunge să depăşească timid 1.100 de lei.

Acelaşi consilier, cu studii superioare şi cu aceeaşi treaptă de încadrare poate câştiga însă peste 3.000 de lei net dacă lucrează la CFR SA, de exemplu, şi cu mult mai mult dacă este angajat la o regie bănoasă cum ar fi Romatsa sau Autoritatea Aeronautică. La minister, un angajat cu vechime maximă, care a parcurs toate treptele de încadrare dar nu are funcţie de conducere abia-abia se apropie de 2.000 de lei lunar. Acestea sunt veniturile nete, care includ toate sporurile.

Mulţi angajaţi şi cu venituri demne de invidiat sunt şi la companii din subordinea Ministerului Economiei, cum ar fi Nuclearelectrica sau Hidroelectrica. Ce să mai spunem de Ministerul Finanţelor, care păstoreşte Loteria Naţională sau Imprimeria Naţională. Nici de aici nu va pleca nimeni acasă, pentru că salariaţii nu fac parte din administraţia centrală şi nici măcar nu sunt bugetari. Şi în aceste societăţi, în afară de personalul strict lucrativ, este angajată o puzderie de funcţionari, de consilieri şi alţii ca ei care plimbă nişte hârtii pe culoare şi la ora patru după-amiaza rup uşa.

Vineri a fost zi scurtă şi pentru angajaţii ministerelor şi pentru cei ai companiilor din subordinea lor, însă starea de spirit se schimba odată ce treceai de la un etaj la altul. La catul întâi şi al doilea din Palatul CFR, salariaţii se strângeau în pâlcuri prin birouri sau pe la fumat, punându-şi întrebarea dacă vor mai avea de lucru. Dacă însă urcai cu liftul la etajul opt, la sediul Companiei de Autostrăzi, nu vedeai nici o figură posomorâtă, toată lumea pregătindu-se de week-end.